III. Populaţia

 

III. 1 Evoluţia demografică până la 1900

Localitatea Târgu Lăpuş este atestată documentar la 1291, primii locuitori fiind cu siguranţă români, dar date demografice concrete nu avem pentru perioada medievală. Cu toate acestea ţinând cont de regiunea în care se află  localitatea, prin comparaţie se poate spune că a fost o localitate cu 20-24 de gospodări, iar numărul membrilor într-o gospodărie era de 3-4 persoane.

Primele date statistice despre evoluţia etno-demografică avem pentru mijlocul secolului al XVI-lea, din conscripţia efectuată în 1553 pe Domeniul Ciceului. Cele 617 porţi înseamnă aproximativ 1234 de familii (2 familii la o poartă) însemnând 5550 de locuitori, la care se adaugă 695 gospodării sau familii de săraci care însumau aproximativ 3200 de locuitori. Pe întreg Domeniul Ciceului existau aproximativ 8700 de locuitori.Pentru acelaşi an pentru localitatea Târgu Lăpuş sunt pomenite 32 de porţi, 20 de locuitori şi 3 case pustii, însumând circa 84 de familii ceea ce înseamnă aproximativ 378 de locuitori. Toate aceste cifre nu trebuie luate ca fiind absolute, ci doar o evaluare parţială.

La începutul secolului al XVII-lea numărul locuitorilor era foarte mic, jafurilor generalului austriac Gheorghe Basta căreia i-a aparţinut comuna între 1602 şi 1603. Datorită acestor evenimente tragice sunt consemnate sate şi case pustii, familii fără vite şi o populaţie foarte scăzută.

În secolul al XVII-lea exista în localitate o populaţie eterogenă formată din români şi maghiari, astfel istoricul maghiar I. Kadar aminteşte următoarele date:

-         1603 erau în total 34 de suflete;

-         1630 existau 195 de iobagi inclusiv copii acestora, 10 locuitori săraci, 21 libertini înnobilaţi, numărul caselor fiind de 83;

-         1679 existau 55 de iobagi inclusiv copii acestora, 6 locuitori săraci, 21 libertini înnobilaţi, numărul caselor locuite fiind de 47 şi 70 de case pustii.

-         1685 existau 56 de iobagi inclusiv copii acestora, 5 locuitori săraci, 19 libertini înnobilaţi, numărul caselor locuite fiind de 46 şi 48 de case pustii. 

-         1692 existau 39 de iobagi inclusiv copii acestora, 25 libertini înnobilaţi, 40 locuitori, şi 50 de case distruse. 

Toate aceste date  analizate în profunzime scot în evidenţă criza demografică prin care trecea regiunea datorită războaielor cu habsburgii, invaziei tătarilor si diferitelor epidemii.

Situaţia demografică a localităţii pentru secolul al XVIII-lea rămâne incertă singurele date care le avem sunt:

-         pentru 1703 când sunt pomeniţi 15 iobagi, 7 săraci, 23 de libertini înnobilaţi, 38 de case locuite şi tot atâtea distruse;

-         pentru 1750 când sunt pomeniţi 18 iobagi, 47 jeleri, 6 de libertini, 58 nobili, 8 vagabonzi, 120 de case locuite şi 30 de case pustii;

            Din punct de vedere etnic  populaţia rămâne eterogenă constatându-se o creştere a numărului populaţiei maghiare, dovadă că localitatea apare cu numele de Lăpuşul Unguresc. În 1751 în localitate sunt pomeniţi armeni, iar la începutul secolului al XIX-lea evrei, pentru nici unul dintre ei nu se precizează contextul în care au ajuns aici.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea Arhi-Diaconatul Olah Lapos (Lăpuşul Românesc) menţionează pe Valea Lăpuşului 24 de localităţi româneşti cu o populaţie  de 958 de familii şi 2 localităţi mixte; Târgu Lăpuş şi Dămăcuşeni..