II. Istoricul localităţii

 

II. 1 Originea numelui

Când se vorbeşte de o localitate indiferent de zona în care se află, de mărimea şi de tipologia ei, prima întrebare firească pe care şi-o pune oricine este: de unde-i vine numele?

În legătură cu originea numelui Lăpuş s-au pus în circulaţie mai multe teorii. Cercetătorii maghiari printre care Iosif Kadar, cel mai cunoscut în problema evoluţiei satelor din fostul comitat Szolnok – Dobâka explică numele de Lăpuş de la cuvântul maghiar lapos = neted, plat sau de la lápos = teren mlăştinos. Cercetătorii români l-au derivat de la cuvântul latin lapis = piatră, prin analogie cu Cetatea Chioarului de pe malul râului Lăpuş, al cărui nume vine din maghiarul Kövar = cetate de piatră.

Cercetările mai noi asupra toponimiei româneşti consideră denumirea Lăpuş ca făcând parte din grupul de toponime slave care au ca origine numele unei  plante. Sătenii numesc lăpuş (lăpuşul caprei) o specie de salvie (salvia glutinosa). Acesta nu ar fi un caz singular deoarece obiceiul de a da nume de plante unor râuri apare destul de frecvent şi-n alte ţinuturi româneşti.

Dintre toate aceste teorii poate ar trebui să dăm crezare mai mult istoricului maghiar atunci când pune toponimicul în legătură cu forma şi natura terenului pentru că atunci când plouă, localitatea Târgu Lăpuş care are pânza freatică sus, terenul devine în zona plată – mlăştinos.

Lucru cel mai cert este acela că numele localităţii Târgu Lăpuş vine de la hidronimul Lăpuş dar de-a lungul vremurilor numele a suferit mai multe modificări.

Coriolan Suciu în Dicţionarul istoric al localităţilor Transilvaniei la indicele Lăpuşul Unguresc (Târgu Lăpuş) apar următoarele denumiri:

În 1291 – posslapos; 1315 – Terra Lapus; 1393 – Aufrifodina et urbura in Lapus; 1500 – Joseplapos; 1506 – Lapos;  1553 – Magyarlapos;  1598 – oppidum Magyar Lapos; 1602 – Unger Lapos; 1607 – Iosep Lapos; 1608 – oppidum Iosip Lapos; 1611 – Iosiplapos; 1612 – Magyar Lapos; 1615 – Iosip Lapos; 1659 – Magyar Iosip Lápos; 1750 – Lapusu; 1779 – Lapus Unguresc; 1850 – Lapuşu ungureszk; 1854 – Magyar- Lapos.

În Monografia lui Iosif Kadar denumirea localităţii apare astfel: 1291 – Lapus; 1325-1500 – Lapos; 1538 – Magyar Lapos (oppidum); 1602 – Unger Lapos; 1607 – Iosep Lapos; 1608 – oppidum Iosip Lapos; 1612 – Magyar Lapos; 1615 – Iosip Lapos (oppidum); 1659 – Magyar Iosip Lápos; 1712- – Magyar Iosip Lápos 1750 – Magyar Lapos; 1854 – Magyar- Lapos.

Folosirea denumirii de Magyar Lapos arată pătrunderea semnificativă a maghiarilor în localitate comparativ cu cealaltă localitate Lăpuşul Românesc (Olah Lapos) unde a rămas populaţie românească.

Începând cu secolul al XVI-lea localitatea mai apare cu termenul de oppidum fapt care demonstrează evoluţia localităţii de la sat la târg sătesc. În acelaşi secol apare şi denumirea de Josep probabil, potrivit tradiţiei, localitatea ar fi fost locuită de un român cu numele de Iosif care avea multe capre. În localitatea Ungureni (Ungurfalva apoi Budafalva) a locuit un maghiar care avea cai. Caprele aveau nevoie de păduri iar cai de teren mai deschis de aceea Iosif din Lăpuş a schimbat cu maghiarul din Ungureni şi această familie ar fi întemeiat satul. Cert este un lucru că Iosif Kadar recunoaşte originea românească a numelui.

În concluzie se poate spune că în limba română numele localităţii s-a păstrat neschimbat Lăpuş denumirea de Lăpuş Unguresc luând-o pe măsura pătrunderii masive a maghiarilor, iar cea Târgu Lăpuş pe măsura dezvoltării economice a localităţii.