V. 3 Cultura 

Generaţiile trec şi vin conform unui program bine stabilit de natura divină, dar ceea ce rămâne este cultura cu tot  ce este material şi spiritual.

Elementele de cultură pentru fiecare zonă şi localitate o identifică  şi-i asigură autenticitatea  şi unicitatea în plan  naţional şi universal.

În zona Lăpuşului progresul cultural al românilor se vede prin înfiinţarea de şcoli şi societăţi culturale în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Înfiinţarea ASTREI în 1861 la Sibiu a schimbat faţa culturală a zonei Ardealului şi-n plan local a Lăpuşului, prin desfăşurarea aici a unei activităţi intense din punct de vedere cultural prin participarea la congrese şi conferinţe  a românilor de aici.

A doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost marcată de activitatea  învăţătorului Ioan Buşiţia adus în Târgu Lăpuş de către protopopul Ioan Dragomir. A fost o personalitate cu o cultură vastă, un mare patriot  care a ţinut un curs  privat de preparandie. Toate aceste calităţi l-au angajat într-o muncă de loc de neglijat la conducerea Despărţământului ASTRA Maramureşană.

Ioan Buşiţia s-a născut la 26 iunie 1828 la Căşei. Judeţul Cluj într-o familie de  ţărani. În 1848 a terminat cursurile de filozofie la Blaj, iar în 1854 Institutul pedagogic la Viena. A avut o carieră strălucită fiind numit învăţător la Seini, apoi la Abrud, docinte primar la Şcoala Principală din Târgu Lăpuş unde stă 2 ani (1859-1861). In 1861 este chemat la preparandia din Sighet unde stă până în 1880 când este mutat disciplinar (acuzat de daco-românism) la Saraspatak (un renumit centru şcolar maghiar) unde stă până în 1889 când se întoarce la Sighet unde în 1891 se stinge din viaţă.

A corespondat cu George Bariţiu ţinând trează conştiinţa românilor maramureşeni, a publicat articole în Familia,  Concordia şi Gutinul scriind articole despre datinile românilor din această parte de ţară. Nu este de neglijat nici aspectul lingvişti pentru că a fost un bun cunoscător al limbii latine, maghiare şi germane.

 În cadrul Statutului ASTREI, în 1897 în Regulamentulul de funcţionare a despărţămintelor este foarte clar fixat programul cultural al asociaţiei care îşi propune drept obiectiv printre altele şi înfiinţarea de biblioteci populare, muzee şi alte colecţiuni.    

  Primele biblioteci în mediul rural au fost deschise în 1880, acţiunea a luat amploare în primele decenii ale secolului XX. Biblioteca orăşenească a fost înfiinţată în 1949 şi numără azi circa 28.000 de volume, iar biblioteca liceului numără peste 19.000 de volume.

  Primul Despărţământ al ASTREI a luat fiinţă în zona Lăpuşului,  la 8­­­­­­/21 septembrie 1908 fapt consemnat în Gazeta de Duminică de la Şimleul Silvaniei „ În ziua de Sfânta Maria Mică … harnici noştri fraţi din acele părţi la îndemnul domnilor Muste şi Duma, ambii din Lăpuş  şi I. Olteanu din Suciu de sus s-au ţinut adunarea de constituire a  Despărţământului Lăpuş al ASTREI, al căruia s-a simţit mult” . Membrii Despărţământului ASTREI Lăpuş erau preoţi învăţători avocaţi funcţionari şi ţărani.

La 2 august 1910 cu prilejul adunării generală a despărţământului Lăpuş a fost deschisă în trei săli de clasă din Şcoala  românească o expoziţie etnografică cu obiecte lucrate de ţărani. O parte din aceste obiecte au fost donate Muzeului Asociaţiunii din Sibiu alături de un album care a costat peste 1.200 de coroane care reprezintă localităţile, Bisericile, Şcolile şi portul popular din ţinutul Lăpuşului.

În anul 1911 la aniversarea a 50 de ani ASTRA lansează un apel pentru sprijinul culturii naţionale. Sunt cunoscute temele susţinute în conferinţele din zonă în anul 1912: în Dobric dr. Laurenţiu Oana, avocat, a expus tema ”Limba română şi dragostea faţă de ea” iar la Văleni „Despre foloasele cărţii” . La Lăpuşul românesc Dr. Gavril Buzura, avocat, a prezentat „Despre alcoolism şi urmările sale reale din punct de vedere sanitar şi moral” iar Dr. Ioan Olteanu  „Despre ştiinţă şi miloacele ajungerii la ea”

În cadrul activităţilor Astrei s-au ţinut cursuri de alfabetizare la Borcut, Răzoare, Poiana Lăpuşului şi Sălniţă. Pentru această activitate învăţătorul Ştefan Bărbos din Rohia a fost premiat pentru că a instruit „ cu rezultate mulţumitoare 35 de analfabeţi” primind în 1912 un preemiu de 50 de coroane.

Despărţământul Astrei lăpuşene a continuat activitatea de alfabetizare şi în 1913 cu şase cursuri: la Borcut - Gavril Criste cu 38 de persoane; la Răzoare – Nicolae Man cu 3 persoane şi la Libotin cu 16 persoane; la Plopiş – Ştefan Bărbos cu 14 persoane şi la Rohia cu 27; la Lăschia G. Roman cu 15 persoane.

În 1913 protopopul Andrei Ludu lansează un apel către preoţi şi învăţători pentru a sprijinii Astra pentru „înălţarea la lumină şi bunăstare a iubitului nostru popor” . La Târgu Lăpuş în acelaşi an a avut loc o conferinţă a învăţătorilor români la care s-a discutat o temă impusă de autorităţi „Limba maghiară în şcoli”. Protopopul Andrei Ludu şi cei peste 190 de învăţători au luat atitudine împotriva folosirii şi forţării elevilor de a învăţa în limba maghiară (în 1907 erau obligatorii 13 ore de limbă maghiară pe săptămână. Despărţământul Astrei lăpuşene a avut oameni de seamă precum avocaţii Gavril Buzura, Titus Ciortea, Ioan Olteanu, învăţătorul Gavril Pop din Groşi, Ioan Perhaiţa din Dobric, Alexa Mihalca din Cerneşti reuşind să atragă în 1914 88 de membrii iar în 1917 76 de membrii.

Membrii Astrei au mobilizat locuitorii zonei pentru realizarea Marii uniri şi ulterior pentru consolidarea acestui mare vis.

În perioada interbelică activitatea Astrei în localitate şi în zonă  a fost coordonată de protopopul Nicolae Nechita, personalitate culturală complexă care deţinea o bibliotecă personală de peste 5000 de volume în limba română, latină, maghiară, germană şi franceză din diferite domenii. Activitatea Astrei în această perioadă a însemnat numeroase conferinţe şi o legătură organică cu dezvoltarea învăţământului de toate gradele în special din localitate.

Cu mici excepţii, în perioada hortystă (1940-1944) şi primele trei decenii de regim comunist  activitatea Astrei a continuat şi continuă şi azi sub conducerea în anii 1980-1990 a D-lui Valentin Bilţ şi azi a fiicei acestuia d-na profesoară Valeria Bilţ, directoarea Casei de Cultură.

În anii 1949 în localitate a fost dată în folosinţă casa de cultură existentă şi azi cu o capacitate de 318 locuri aflată azi în plină modernizare. Cu toate restricţiile regimului comunist setea de cultură a lăpuşenilor n-a putut fi înlăturată, astfel în deceniul al şaptelea s-a născut Teatrul Popular din Târgu Lăpuş. Directorul teatrului  a fost prof. Ioan Bodea şi reunea profesionişti (Paul Antoniu actor) şi amatori: profesori medici, bibliotecari, funcţionari, muncitori şi ţărani născându-se un teatru permanent pentru un deceniu.

Două premiere reţin într-un mod aparte atenţia: La o piatră de hotar de I.D.Sârbu şi Se face ziuă  de Zaharia Bârsan, ambele piese fiind primite favorabil de critica de specialitate, de presa locală şi naţională din anii 1976-1977 [Anexa]. Acest teatru popular nu s-a născut pe un teren gol deoarece în 1930 exista în Târgu Lăpuş o trupă de teatru amator despre care nu avem date concludente.

După 1989 pe scena Casei de Cultură au fost jucate zeci de piese de teatru de câtre actorii Teatrului Dramatic din Baia Mare şi de către elevii Liceului în piese scrise de dramaturgi celebrii şi chiar de ei.

În vara anului 2002 a fost înfiinţată sub egida Taberei ecumenica o trupă de amatori Carmina formată din foşti elevi actuali coordonaţi de actorul Adrian Voichiţescu (fost absolvent al Liceului).

În cadrul Casei de Cultură a oraşului a funcţionat şi funcţionează o echipă de dansuri populare coordonate de V. Mateşan. Casa de Cultură găzduieşte numeroase activităţi cultural-artistice dintre care reţinem Cenaclu Gazetei Lăpuşene şi Caietele Ioan Filip. Holul Casei de Cultură a fost după anul 1990 de mai multe ori martor a numeroase lansări de carte şi expoziţii de fotografie grafică, desen, pictură şi sculptură a artiştilor locali.

Ca o întregire a acestui buchet cultural la 17 mai 2001 a fost inaugurată librăria multimedia Galaxia Guttemberg care-şi datorează fiinţa preotului greco- catolic Silviu Hodiş şi soţiei acestuia prof. Mia Hodiş

Dintr-o localitate considerată până mai ieri închisă ca într-un palat de cleştar, oraşul se deschide tot mai mult din punct de vedere cultural, fiind cunoscut nu numai prin ceea ce a devenit proverbial de polul frigului ci mai ales prin personalităţile care intră în patrimoniul naţional.