Pagina anterioara
Meniu
Pagina urmatoare
V

V.2 învăţământul lăpuşean în secolul xx şi începutul secolului XXI

Ţara Lăpuşului este cunoscută până azi  ca o zonă conservatoare din punct de vedere al tradiţiilor şi obiceiurilor dar mai ales a mentalităţi colective. Cu toate acestea intelectualitatea zonei şi localităţii Târgu Lăpuş s-a raliat în jurul şcolii unde s-a aflat permanent cu modernizarea educaţiei obţinând performanţe cu nimic mai prejos decât şcolile din Baia Mare şi Sighet sau din ţară.

Problema învăţământului lăpuşean în secolul XX trebuie privită prin perspectiva a două etape distincte, prima fiind de la 1900 la 1948, iar a doua de la 1948 –2003 (Monografia Liceului Teoretic Petru Rareş).

Paginile de mai jos sper să fie argumente solide pentru susţinerea acestui sanctuar al inteligenţei din Târgu Lăpuş care este Şcoala şi în special Liceul Teoretic Petru Rareş, singurul liceu dintr-o zonă cu o populaţie de 60.000 de locuitori.

După primul război mondial legislaţia şcolară a fost în măsură să satisfacă cerinţele organizării unei şcoli cât mai unitare pe teritoriu României. Perioada până la 1948 se caracterizează printr-o mulţime de proiecte de reformă, legi, decrete şi regulamente şcolare adoptate de guvernele care s-au succedat: două legi pentru învăţământul primar (1924 şi 1939) două pentru învăţământul secundar teoretic (1928 şi 1939), la care se adaugă o lege pentru învăţământul secundar, industrial şi comercial (1936) şi trei legi pentru învăţământul universitar (1931, 1932, 1942).

În contextul acestei legislaţii destul de stufoase şi învăţământul din Târgu Lăpuş a cunoscut câteva schimbări esenţiale. Astfel în 1919 a fost înfiinţata şcoala primar de stat  cu limba de predare română, şcoală în manieră confesională, despre care avem date insuficiente pentru a ne contura o imagine asupra modului cum îşi desfăşura activitatea.

În anul 1920-1921 s-a înfiinţat în localitate prima şcoală secundară Gimnaziul de Stat mixt Petru Rareş (denumire primită în 1925) care a funcţionat până în 1931 când a fost desfiinţat prin ordinul M.E.N. nr 107957/1931, iar elevii gimnaziului au fost repartizaţi  la gimnaziile din Dej şi Gherla..

Gimnaziul avea în 1920-1921 în clasa I  51 de elevi din care 32 băieţi şi 19 fete; în clasa a II- a particulară 12 elevi din care 7 băieţi şi 5 fete.Director a fost Manu Alexandru, iar elevii au fost recrutaţi din următoarele sate: Rohia, Ciocotiş, Fântânele, Libotin, Dămăcuşeni, Rogoz, Lăpuş, Târgu Lăpuş, Copalnic Mănăştur, Ruşor, Lăschia, Gherla şi Dej.

La desfiinţarea acestui gimnaziu în 1931 exista un total de 70 de elevi din care 37 băieţi şi 35 de fete, elevii fiind de naţionalitate română, maghiară şi evrei repartizaţi astfel:

Ř      în clasa I  - 31 elevi din care 18 băieţi şi 13 fete

Ř      în clasa a II-a  - 19 elevi din care 9 băieţi şi 10 fete

Ř      în clasa a III-a - 20 elevi din care 10 băieţi şi 10 fete.La acest gimnaziu au funcţionat ca şi dascăli următorii profesori: Ghizela Medan, Emilia Perhaiţă, Procopiu Cotuţiu, Augustin Iuga şi Loliciu Gheorghe (ultimii doi au fost şi directori.

În cei zece ani de activitate acest gimnaziu nu a fost lipsit de modificări sau de schimbări care ş-au pus amprenta asupra bunului mers al instrucţiei. Astfel, printr-un ordin al Inspectoratului Regional de Învăţământ Cluj, nr. 11580/25 noiembrie 1924 se schimbă caracterul mixt al şcolii care devine Gimnaziu de Băieţi şi nu se mai face examinarea elevilor particulari (fără frecvenţă).

Începând cu anul şcolar 1928-1929 durata învăţământului în acest gimnaziu se reduce de la patru clase la trei clase. Un lucru demn de precizat că acest gimnaziu avea încă din 1925 internat.

Până în 1945 datele cu privire la învăţământul din localitatea Târgu Lăpuş sunt lacunare, iar pe alocuri controversate singurul lucru cert este că între 1937-1938 exista o şcoală română şi una maghiară. Şcoala română avea un total de 193 de elevi din care 106 băieţi şi 87 de fete repartizate astfel:

Ř      în clasa I  - 45 elevi din care 28 băieţi şi 17 fete   

Ř      în clasa a II -a  - 40 elevi din care 29 băieţi şi 11 fete

Ř      în clasa a III-a  - 28 elevi din care 13 băieţi şi 15 fete

Ř      în clasa a IV-a   - 22 elevi din care 11 băieţi şi 11 fete

Ř      în clasa a V-a  - 24 elevi din care 15 băieţi şi 9 fete

Ř      în clasa a VI-a  - 16 elevi din care 6 băieţi şi 10 fete

Ř      în clasa a VII-a  - 18 elevi din care 6 băieţi şi 12 fete

Şcoala maghiară avea un  total de 73 de elevi din care 35 băieţi şi 38 de fete repartizaţi astfel:

Ř      în clasa  I  - 18 elevi din care 6 băieţi şi 12 fete

Ř      în clasa a II-a  - 16 elevi din care 8 băieţi şi 8 fete

Ř      în clasa a III-a  - 13 elevi din care 7 băieţi şi 6 fete

Ř      în clasa a IV-a  - 11 elevi din care 7 băieţi şi 4 fete

Ř      în clasa a V-a  - 3 elevi din care 2 băieţi şi 1 fete

Ř      în clasa a VI-a  - 8 elevi din care 5 băieţi şi 3 fete

Ř      în clasa a VII-a  - 4 elevi din care  4 fete.Din  datele de mai sus se poate vedea scăderea semnificativă a frecvenţei începând cu clasa a V-a pentru ambele şcoli.

Şcoala românească lăpuşeană a suportat  modificări în funcţie de jocul nefast al istoriei fiind desfiinţată în timpul ocupaţie hortyste 1940-1944.

După al doilea război mondial gimnaziul s-a reînfiinţat sub denumirea de Gimnaziu unic mixt prin ordinul M.E.N nr 251783/1945  funcţionând până la reforma învăţământului din 1948.

În reînfiinţării gimnaziul avea în clasa I 71 de elevi din care 57 de băieţi şi 14 fete care aparţineau tuturor naţionalităţilor din Ţara Lăpuşului având ca director pe protopopul greco-catolic Nechita Nicolae până în 1948 când este înlocuit pentru câteva luni de profesoara  Maria Arion licenţiată în litere.

O pare din arhiva acestui gimnaziu se află azi în arhiva liceului Teoretic Petru Rareş (nearhivată), prin studierea ei am extras şi alte date cu privire la şcolarizare. Astfel în anul şcolar 1946-1947 frecventau şcoala 121 de elevi în clasele 1-3 repartizaţi după ocupaţia părinţilor după cum urmează:

Clasa

Muncitori

Ţărani

Funcţionari

Liber profesionişti

Total

I

1

27

8

2

38

II

-

25

3

5

33

III A

2

16

7

1

26

III B

1

20

2

1

24

            La desfiinţarea gimnaziului unic mixt în 1948 avem un număr de 125 de elevi din care 89 de băieţi şi 36 de fete repartizaţi astfel:

Ř      în clasa I  - 39 elevi din care 27 băieţi şi 12 fete

Ř      în clasa a II-a  - 33 elevi din care 21 băieţi şi 12 fete

Ř      în clasa a III-a  - 53 elevi din care 18 băieţi şi 35 fete

Acestor date cu privire la gimnaziu din punct de vedere al numărului de elevi se mai adaugă şi altele cu privire la laboratoare, bibliotecă şi bursele şcolare.

În 1945 s-a pus bazele unui laborator care s-a organizat într-o mică încăpere sub scările etajului din clădirea veche cu o suprafaţă de 4 m2 în care s-au depozitat puţinele materiale existente.

Biblioteca şcolii avea în anul şcolar 1945-1946  280 de volume, o parte din ele dispărând în 1948 prin grija „noilor îndrumători ai învăţământului lăpuşean

Elevii merituoşi, cei cu situaţie materială mai slabă şi cei care provin din familii cu TBC au primit burse: în anul şcolar 1945-1946 s-au dat 10 burse iar în anul şcolar 1947-1948 – 16 burse.

Pentru perioada 1948-1953 datele cu privire la învăţământ lipsesc.

Şcoala românească prin reforma învăţământului din august 1948 a cunoscut o nouă reorganizare la toate nivelele, dobândind un caracter laic fiind separată de biserică. Procesul instructiv-educativ a dobândit un caracter materialist dialectic. Această reformă a însemnat dintr-un punct de vedere regres datorită îndoctrinării conţinutului învăţământului, dar şi un progres datorită creşterii numărului de şcoli medii institute şi facultăţi tehnice. Prin unele din prevederile sale noua reformă a renunţat la tezaurul învăţământului românesc interbelic.

Ceea ce şi-a pus amprenta negativ asupra pregătirii tinerilor şi cadrelor didactice a fost adoptarea de planuri, programe şi manuale care nu corespundeau condiţiilor concrete şi cel mai grav privarea unor generaţii de a cunoaşte trecutul nostru prin introducerea manualului de istorie coordonat de Mihai Roller şi în literatură prin interzicerea marilor poeţi şi prozatori români.


Pagina anterioara
Meniu
Pagina urmatoare